Intreprinderea Virtuala New Page 2

    INTREPRINDEREA VIRTUALA

 

    Trasatura principala a acestei forme de organizare este caracterul provizoriu.

 Intreprinderea virtuala poate fi definita ca fiind o asociere, alianta temporara, dinamica si

 constituita relativ spontan, strategica, creata intre mai multe intreprinderi independente

 (societati comerciale sau chiar persoane fizice autorizate), prin partajarea resurselor,

 a competentelor de baza, in scopul fructificarii unei oportunitati de afaceri nou aparute in

 piata si a caror cooperare se bazeaza pe noile tehnologii informatice si de comunicatii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Consecintele asumarii rolului de initiator al intreprinderii virtuale

 

O noua idee de afaceri nu este intotdeauna simplu de pus in practica de catre o singura organizatie, daca aceasta nu este integrata vertical. In unele situatii, este mai rentabil sa se externalizeze sau sa se subcontracteze anumite procese de productie, altfel costurile ar fi prea ridicate, sau intarzierile in a iesi pe piata cu un produs nou ar fi prea mari. Ori ar fi necesara restructurarea sau re-tehnologizarea, care ar implica resurse pe care compania fie nu le are, fie nu este dispusa sa le aloce. O varianta ar fi utilizarea lantului sau a lanturilor de furnizare din care face parte organizatia. Dar nici acest lucru nu este intotdeauna posibil.

 

A doua optiune este de a gasi parteneri noi si de a crea o asociere strict pentru valorificarea acestei oportunitati aparute in piata. Doua ar fi rezultatele posibile ale unei asemenea asocieri – intreprinderea extinsa sau intreprinderea virtuala. Principala diferenta intre ele este aceea ca intreprinderea extinsa este oarecum mai putin democratica, initiatorul intreprinderii fiind acela care ia toate deciziile importante de unul singur, chiar si dupa formarea lantului de furnizare. Pe de alta parte, in cadrul intreprinderii virtuale, odata devenita operationala, tendinta este de a trata toti partenerii in mod egal. Totusi, in practica exista situatii in care decizia initiatorului conteaza mai mult decat a celorlalti parteneri, dar ca regula generala, stilul decizional este mult mai deschis si mai democratic decat in intreprinderea extinsa.

 

In calitate de initiator al intreprinderii virtuale, organizatia in discutie va trebui sa parcurga anumiti pasi:

 

Initiatorul trebuie sa stie ce sa ceara

In cazul cooptarii unui producator ca membru in intreprinderea virtuala, indiferent de ce anume produce acesta, este obligatoriu sa aibe autorizatii de functionare si avize pentru materii prime si materiale, linii tehnologice, spatii de depozitare, echipamente de manipulare a marfurilor si produselor finite, eventual flota auto, maritima sau feroviara. Avizele difera de la producator la producator – pentru industria chimica sunt diferite de cele pentru industria alimentara sau farmaceutica. Producatorii trebuie sa aibe cunostinte solide privind controlul calitatii, managementul riscurilor, trebuie sa urmareasca si sa reduca incidenta defectelor, sa preintampine problemele de livrare la termenele stabilite. De asemenea, trebuie sa stie nu doar ce tip de ambalaj trebuie si poate fi folosit pentru un anumit produs, ci trebuie sa ofere informatii si referitor la modul de ambalare colectiva – paletare, necesar de cutii colective, cerinte de transport etc..

Asadar, fiecare industrie are standardele proprii de calitate, cerintele proprii privind autorizatiile si avizele, care trebuie bine cunoscute de initiatorul intreprinderii virtuale.

In cazul furnizorilor de servicii, este importanta nu numai indeplinirea in detaliu a obligatiilor privind specificatiile serviciului, ci si incadrarea intr-un buget prestabilit si livrarea acestuia la timp. Astfel, daca o firma se angajeaza sa construiasca un site web personalizat, de 10 pagini in 3 saptamani, atunci cerintele de baza sunt: livrarea prototipului dupa cea de-a doua saptamana, pentru a se putea opera modificarile necesare, dar si incadrarea in bugetul convenit initial.  Se poate intampla ca beneficiarul sa nu furnizeze la timp materialele necesare – continutul site-ului (text, imagini, sigla, etc), dar obligatia de a le obtine in timp util revine firmei de design.

 

Initiatorul trebuie sa stie cand sa ceara

Dincolo de aceste aspecte tehnice, initiatorul – mai ales daca si coordoneaza activitatile intreprinderii virtuale – are obligatia de a asigura de continua diseminare a informatiilor corecte si complete, catre toti membrii lantului de furnizare. Lipsa protocoalelor de comunicare, sau nerespectarea lor poate avea consecinte incalculabile pentru fluxul informational.

 

Initiatorul trebuie sa stie cui sa ceara

Fiecare membru al intreprinderii virtuale este specializat in ceva – productie, logistica, depozitare, marketing, vanzare etc., dar in practica sunt si situatii in care este necesara experienta unor terte firme, ale caror servicii nu au fost luate in calcul la inceput. Rezolvarea situatiilor speciale nu cade in sarcina initiatorului, dar gasirea firmelor sau a persoanelor abilitate – da! Astfel, pentru problemele de natura legala, nu este intotdeauna suficient sa se incheie un contract intre parti, ci este recomandabila consultarea unui specialist in drept comercial; pentru testarea unui produs, mai ales daca este destinat consumului uman, este necesara cooperarea cu laboratoare acreditate (nu doar la cele proprii); problemele ivite in contabilitate nu se trateaza fractionat, ci cu ajutorul unui contabil extern etc.

 

Initiatorul trebuie sa stie cum sa ceara

Directorii firmelor implicate intr-o intreprindere virtuala isi conduc propriile afaceri in mod autonom. Dintr-odata, sunt pusi in situatia de a raspunde unor solicitari externe, lucru care poate genera anumite frustrari. Din acest motiv, initiatorul trebuie sa fie ceara cu tact fie informatii, fie indeplinirea anumitor sarcini. Mai mult, daca apar neintelegeri sau chiar conflicte intre membrii, este de dorit ca acesta sa se implice ca mediator, in vederea rezolvarii acestor situatii pe cale amiabila.

Initiatorul nu este seful nimanui. Nici nu i se pretinde un asemenea rol. Lucrurile pot avea un start greoi, este adevarat, dar aceasta nu inseamna ca trebuie create presiuni inutile sau care pot conduce la stari conflictuale.

 

 

 

Roluri

Companiile dintr-o intreprindere virtuala pot juca diferite roluri, de-a lungul perioadei temporare de existenta.

Majoritatea autorilor de specialitate identifica urmatoarele roluri:

 

 

 

Pericole in alegerea partenerilor intr-o intreprindere virtuala

 

De alegerea partenerilor intr-o intreprindere virtuala este responsabil, in cea mai mare masura, initiatorul acesteia, cu alte cuvinte firma care a identificat o noua oportunitate de afaceri in piata, dar care nu o poate valorifica individual, de una singura.

Orice demers de alegere a unui partener de afaceri trebuie sa aibe la baza culegerea de cât mai multe date si informatii posibile.

  1. Prima sursa de informare este site-ul Ministerului de Finante, www.mfinante.ro, sectiunea Informatii fiscale si bilanturi. Este adevarat ca datele sunt, uneori, incomplete sau decalate cu un an sau chiar doi in urma, dar este un punct de plecare.
  2. A doua sursa de informare este site-ul oficial al Ministerului de Justitie, www.just.ro, sectiunea Portalul instantelor de judecata. De pe acest site se poate afla daca parte

    nerii potentiali sunt in vreun fel implicati in procese penale, mai ales daca sunt acuzati de infractiuni economice, caz in care colaborarea ar trebui cel putin amânata pâna la clarificarea situatiei.

  3. A treia sursa de informare este Buletinul Procedurilor de Insolventa (www.buletinulinsolventei.ro), mai ales pentru a vedea daca nu exista sentinte de deschidere a procedurii de faliment.
  4. Sursele particulare de informatii se pot dovedi foarte utile. Un exemplu este site-ul anti-frauda www.antitepari.ro, sau comunitatile de practica. Problema, in cazul consultarii acestora, este ca informatiile nu sunt intotdeauna la zi; s-a intâmplat ca anumite firme sa nu figureze in aceste site-uri decât la doua luni dupa comiterea infractiunilor economice.
  5. Sursele proprii de informatii nu sunt de neglijat. Astfel, orice informatie ce parvine ca rezultat al unei cautari, fie si cu motoarele de cautare cunoscute (Google, Yahoo, Bing etc) trebuie notata cu grija. Mai mult, inainte de a incheia orice fel de colaborare, este esentiala verificarea la fata locului a potentialilor parteneri de afaceri.